HPV (Hyman Papilloma Virus): ce este, transmitere, testare, tratament Regina Maria

Hpv 16 high risk virus. Human papillomavirus infection and immunization strategies

This is one of the most common sexually transmitted infections, with a tropism for tissues such as squamous or mucosal epithelium. Human papillomavirus can be classified according to the ability of oncogenesis hpv 16 high risk virus low-risk genotypes, associated primarily with genital warts and high-risk, associated with premalignant and malignant lesions.

HPV și cancerul de col uterin | Regina Maria

The immunization rates for Human papillomavirus are generally lower than for other types of vaccines, and further implementation of appropriate strategies is still needed. Moreover, the way a healthcare provider presents and recommends a vaccine can be decisive in the choice of a person to immunize or not.

Keywords Human papillomavirus, immunization strategies Rezumat Infecţia cu virusul papiloma uman HPV rămâne un factor hpv 16 high risk virus în producerea cancerelor de col uterin, vaginale, vulvare, anale şi de orofaringe.

Aceasta este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală, având un tropism pentru ţesuturi precum epitelii scuamoase sau mucoase.

Infecţia persistentă cu HPV reprezintă cauza principală a cancerului de col uterin. Sunt descrise aproape 40 de genotipuri care pot fi localizate la nivelul organelor genitale atât la bărbat, cât şi la femeie, precum şi în faringe şi cavitatea bucală, determinând infecţii asimptomatice.

Virusul papiloma uman poate fi clasificat în funcţie de capacitatea de oncogeneză, în genotipuri de HPV cu risc scăzut, asociate în principal cu verucile ano-genitale, şi HPV cu risc înalt, asociate cu leziuni premaligne şi maligne. Ratele de imunizare pentru virusul papiloma uman sunt în general mai scăzute decât pentru alte tipuri de vaccinuri, fiind în continuare nevoie de implementarea unor strategii adecvate.

hpv 16 high risk virus

Mai mult, modul în care persoana care acordă îngrijiri de sănătate prezintă şi recomandă un vaccin poate fi decisiv în opţiunea unei persoane de a se imuniza sau nu.

Cuvinte cheie Human papillomavirus strategii imunizare Introducere Virusul papiloma uman HPV este responsabil de o treime dintre cazurile de neoplazii induse de agenţi infecţioşi cancere de col uterin, vaginale, vulvare, anale şi de orofaringe 1.

Vă recomandăm urmatoarele stiri din aceeasi categorie

Genomul de de perechi hpv 16 high risk virus baze este alcătuit hpv 16 high risk virus trei regiuni funcţionale: o regiune necodantă LCR long control region sau URR upstream regulatory regioncu rol în reglarea transcripţiei şi replicării, şi două regiuni de ORF open reading framestimpurii early E1-E7 şi târzii late L1 şi L2.

Rolul major în oncogeneză îl au proteinele codificate de E5, care se leagă hpv 16 high risk virus receptorul factorului de creştere epidermal, stimulându-i acţiunea, şi de E6 şi E7, care inactivează prin legare factori supresori de tumori: p53 şi proteina rb proteina retinoblastomului.

situs parazit teniosis

De asemenea, E6 şi E7 pot bloca procesul hpv 16 high risk virus apoptoză. Proteinele capsidice majore şi minore, imunogene, sunt codificate de L1, respectiv L2 2. Infecţia cu HPV şi răspunsul imun al gazdei HPV au tropism specific de ţesut, infectând epitelii scuamoase sau mucoase.

hpv 16 high risk virus

Ataşarea se face prin intermediul L1 la proteoglicanii heparan sulfat de la nivelul membranei bazale expuse în urma unei traume a epiteliului.

Receptorul specific nu se cunoaşte încă. A fost propusă a6-integrina. Unele studii propun ca model internalizarea pe calea endocitozei clathrin-mediată, altele — prin microdomenii bogate în tetraspanină.

hpv 16 high risk virus

Capsidele virale conţinând L2 scapă din endozom şi, prin interacţiunea L2 cu proteina motorie dyneină, HPV este mobilizat prin sistemul citoplasmic de transport, de-a lungul microtubulilor, până în apropierea nucleului. Penetrarea genomului în nucleu ar putea fi facilitată de ruperea membranei nucleare din cursul mitozei 3.

Sunt negi care cresc pe talpa picioarelor, mai ales pe calcai, care sunt de, obicei, dureroase. Veruci filiforme Sunt formele care se dezvolta mai ales in jurul gurii sau nasului la copii si in regiunea barbii la barbate.

În prezent se cunosc peste de genotipuri, dintre care 40 la nivelul mucoasei cervico-vaginale. În funcţie de capacitatea de oncogeneză, aceste genotipuri se subîmpart în HPV cu risc scăzut, asociate în principal cu verucile ano-genitale 6, 11, 40, 43, 44, 54, şi 70şi HPV cu risc înalt, asociate cu leziuni premaligne şi maligne 16, 18, 26, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 53, 56, 58, 59, 66, 68, 73 şi 82 4.

Involvement of Human Papillomavirus genome in oncogenesis of cervical cancer

Unele studii experimentale au arătat că preluarea VLP virion like particles — proteine virale asamblate sub formă de capsidă, fără ADN viral de către celulele Langherhans de la nivelul epiedermului nu iniţiază un răspuns imun, ci mai degrabă un fenomen de toleranţă, spre deosebire de celulele dendritice stromale sau dermale, care determină formarea de limfocite T L1 specifice.

Astfel, calea intramusculară de administrare a vaccinurilor anti-HPV existente asigură imunogenicitatea 5.

medicamente pentru viermi pentru sugari papillomavirus est ce grave

Răspunsul imun al gazdei este iniţiat de keratinocite, deoarece în cursul ciclului proliferativ HPV nu determină citoliză cu eliberare de citokine proinflamatorii care să activeze celulele Langherhans prezentatoare de antigen. Prin intermediul receptorilor PRR pathogen-associated molecular patterns keratinocitele recunosc tipare moleculare asociate patogenilor, ceea ce declanşează întregul lanţ al activării factorilor de transcripţie, care, ajunşi în nucleu, determină transcripţia genelor implicate în răspunsul antiviral: interferoni IFN şi citokine inflamatorii.

Hpv high risk category,

Activarea receptorilor PRR determină ca etapă finală activarea caspazei 1, care clivează pro-IL-1b şi pro-IL, secretate în mod constitutiv de keratinocite, la forma activă.

IL-1 are roluri multiple de activare a limfocitelor T, celulelor dendritice Langherhans şi macrofagelor, în maturarea limfocitelor B şi expansiunea lor clonală 6. Clearance-ul iniţial al infecţiei hpv 16 high risk virus determinat de răspunsul imun înnăscut.

Vindecarea este de asemenea influenţată şi de diverşi alţi factori din mediul local: hormoni sexuali, microbiotă.

The virus infects basal epithelial cells of stratified squamous epithelium. HPV E6 and E7 oncoproteins are the critical molecules in the process of malignant tumour formation. Interacting with various cellular proteins, E6 and E7 influence fundamental cellular functions like cell cycle regulation, telomere maintenance, susceptibility to apoptosis, intercellular adhesion and regulation of immune responses.

Vindecarea iniţială nu se asociază întotdeauna cu eliminarea completă a genomului viral, ci poate fi asociată cu trecerea virusului într-o stare dormantă, cu un minimum de cicluri replicative, numărul de copii virale fiind menţinut sub control de celulele imune din stroma adiacentă.

Reactivarea HPV poate apărea în caz de imunosupresie 7,8. Infecţia cu HPV reprezintă una dintre cele mai frecvente infecţii cu hpv 16 high risk virus sexuală, un maxim al incidenţei corelându-se cu debutul activităţii sexuale la tineri. De la infecţie la neoplazie Persistenţa infecţiei precedă dezvoltarea leziunilor premaligne şi maligne.

numărul de cromozomi din viermele rotund ovarian cancer nz

Factorii de care depinde persistenţa infecţiei ţin de virus, de gazdă şi de factori comportamentali. Dintre genotipurile virale, cele cu risc crescut sunt asociate cu o persistenţă juvenile multiple hpv 16 high risk virus lungă a infecţiei genotipul HPV 16, cu toate mecanismele sale de eludare a răspunsului imun, este cel mai greu de eliminat.

Încărcătura virală şi coinfecţia cu mai multe genotipuri par să influenţeze persistenţa. Dintre factorii care ţin de gazdă, amintim imunosupresia şi infecţia cu HIV, polimorfismul genetic HLA, prezenţa altor infecţii cu transmitere sexuală, deficienţe de micronutrienţi, alterări ale microbiotei 10,11 şi vârsta. O a doua grupă cu risc crescut este cea cu vârsta de 55 de ani, când sistemul imun slăbeşte, şi pot apărea reactivări virale.

Dintre factorii comportamentali, cei mai studiaţi au fost fumatul şi administrarea de anticoncepţionale orale pe termen lung. Numărul mare de parteneri sexuali influenţează în primul rând riscul de dobândire a infecţiei cu HPV Un pas important către transformarea malignă a leziunilor îl constituie integrarea genomului HPV în genomul celulei-gazdă.

Acest proces este demonstrat de prezenţa genomului HPV integrat în liniile celulare tumorale şi favorizat de oncoproteinele virale E6 şi E7, care, încă din stadiul premalign, când virusul se găseşte episomal, determină instabilitate cromozomială, perturbă duplicarea şi segregarea cromozomilor hpv 16 high risk virus mitoză Integrarea se face aleatoriu, cu predilecţie pentru situsurile fragile, producând în genomul uman mutageneză inserţională şi, în secvenţa ADN HPV integrat, deleţia genei E2, genă regulatoare a transcripţiei, urmată de supraexpresia oncogenelor E6 şi E7 S-a demonstrat, de asemenea, interacţiunea dintre oncoproteina E7 şi ADN metiltransferaza 1, oncoproteina E7 şi metilarea unor promoteri, mecanisme, prin care se controlează expresia genică Supraexpresia genelor E6 şi E7 conferă celulelor un avantaj de creştere şi expansiune clonală De efectul protector sunt responsabili anticorpii anti-L1 formaţi ca răspuns la vaccinare.

Infecţia cu virusul papiloma uman şi strategii de implementare a imunizării

Anticorpii dezvoltaţi împiedică internalizarea virusului. Pe modele experimentale pe animale s-a demonstrat dobândirea pasivă a imunităţii la infecţia cu HPV prin transfer de seruri sau IgG purificate de la animalele vaccinate anti-HPV la animale naive. Ei ajung în contact cu particulele virale prin transsudare din ser la nivelul colului uterin.

Leziunea locală necesară expunerii membranei bazale şi stabilirii infecţiei favorizează totodată şi transsudarea de anticorpi serici protectori Programul de vaccinare se adresează fetelor între 9 şi 13 ani.

HPV & Cancer: What You Need to Know

La persoanele de peste 14 ani se recomandă şi o a treia doză, la 6 luni de la ultima. Există un interes din hpv 16 high risk virus în ce mai mare de a include şi băieţii în schema de imunizare, deşi imunizarea fetelor reduce circulaţia HPV şi asigură o imunitate de masă. Întrebări importante hpv 16 high risk virus care rămâne să se răspundă sunt legate de nivelul plasmatic care ar trebui considerat protector şi dacă pierderea nivelurilor detectabile de anticorpi echivalează cu pierderea imunităţii.

La nivel mondial, din până în64 de ţări şi 12 teritorii au implementat programul de vaccinare anti-HPV.

Au fost prevenite astfel Strategii de îmbunătăţire a gradului de vaccinare Conform CDC, majoritatea adulţilor consideră că vaccinurile sunt utile, dar, în acelaşi timp, puţini cunosc faptul că au nevoie de acestea pe parcursul vieţii, nu doar când sunt copii.

Mulţi adulţi, inclusiv persoane care acordă îngrijiri de sănătate, nu sunt vaccinaţi conform schemei naţionale, prin urmare de multe ori se îmbolnăvesc Chiar şi persoanele care nu administrează vaccinurile ar trebui să le recomande Pentru a îmbunătăţi statusul imunitar trebuie începută evaluarea vaccinurilor care sunt necesare, în funcţie de vârstă, ce vaccinuri a mai primit, cu cât timp în urmă, dacă va călători şi alte asemenea aspecte Acest pas ar trebui urmat de recomandarea de vaccinare Dacă se poate, vaccinurile vor fi administrate sau pacientul va fi trimis către o clinică specializată, pentru a-şi primi vaccinurile necesare La final trebuie notate vaccinurile administrate Pot fi, de asemenea, folosite sisteme care să le aducă aminte pacienţilor ce vaccinuri trebuie să primească, aceste sisteme fiind utile şi pentru personalul medical, care îşi poate stabili modul de discuţie cu pacienţii Anul acesta, în Bucureşti a avut loc întrunirea membrilor Boardului pentru prevenţia şi controlul HPV