Ferici orbită, Mureșanu - Wikisource

Mureșanu singur într-o pădure. Pe o muche de deal o biserică veche c-un turn de piatră. Noapte, lună.

  • Definiție - scurge | eng2ro.ro
  • Colorectal cancer and nutrition
  • Ductal papilloma histology
  • A curge sau a face să curgă un lichid, prelingându-se în cantități mici.
  • Стратмор провел рукой по вспотевшему лбу.

Orologiul bisericei bate miezul nopții. Când totul doarme-n zvonul izvorului de pace Un ochi e treaz în noapte, o inimă nu tace. Și azi îndrept aceleași crude-ntrebări la soarte Ș-asamăn întreolaltă viață și cu moarte Și-n cumpăna gândirii-mi nimica nu se schimbă, Căci între amândouă stă neclintita limbă.

De mult a lumei vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e ferici orbită mine, ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut mi-i pe care-l văd întors. Același șir de patimi s-a tors și s-a retors De mânile uscate a ferici orbită Și clare-s ferici orbită mine enigmele-ncâlcite Nu-ntreb de ce în lume nu ni e dat de soarte Noroc făr- de durere, viață făr- de moarte ­ Am pus de mult deoparte acele roase cărți Ce spun c-a vieții file au veșnic două părți, Că făr-de lacrimi nu e nici ochiul cel mai ferici orbită ­ Acest noian gândirea-mi în sama ferici orbită lese-l; Nimic din lumea asta cu ele nu se schimbă ­ Cu dezlegări ciudate și cu frânturi de limbă Ocupe-se copiii Eu pun o întrebare Nu nouă, însă dreaptă, nu liberă, ci mare.

Viața, moartea noastră noi le ferici orbită în mâni, Pe ele deopotrivă noi ne simțim stăpâni ­ O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar Ne scapă deopotrivă de-al vieții lung amar. Nu cer de fericire în lume să am parte, Căci fericir-a lumii, închipuiri deșarte!

ferici orbită

Viața noastră însă, oricât de neagră fie, Ea împlinește oare în lume vo solie? E scop în viața noastră ­ vun scop al ferici orbită Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirei? A gândului lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Mizeriei comune?

ferici orbită

Trăind cu doru-n sân Pe altu-n astă lume îl doare mai puțin? De îți jertfești viața, tu, pentru un popor, Au sarcina vieții purta-va mai ușor? A tale lacrimi crude, a tale crude chinuri Îi schimbă poate-n taină prescrisele destinuri?

Ai tu vro țintă-n lume ­ amara ta suflare Au face-l-va pe dânsul ­ de nu ferice ­ mare? O, eu nu cer norocul, dar cer să mă înveți Ca viața-mi preț să aibă și moartea-mi s-aibă preț. Să nu zic despre nime ce despre om s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis! Bolnav în al meu suflet, cu inima bolnavă, Eu scormolesc în minte-mi a gândurilor lavă, Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare La ce?

Oare un glonte, ferici orbită, un pumnar, Nu sting deopotrivă o lume de amar?

Mureșanu - Wikisource

O, pârghie a lumii, ce torci al vremei fir, Te chem cu desperare în pieptu-mi ­ cu delir, Răspunde-mi cine-i suflet al lumei?

E binele ­ e răul? Tu taci! Bine, Mi-oi chinui dar mintea ­ să răspund pentru tine. Nevinovat-orbire Cât de frumos și-anume tocmit-a a lui fire!

Creat-a lupul aprig el pentru mielul blând, Carne cu ochi creat-a ferici orbită pentru cel flămând, Natura-i fericire și vecinic e în pace ­ Și leul și cu taurul demult stau să se-mpace ­ Iar omul, ce-i făptură aleasă, are-anume Un creier și un suflet ­ pentru dureri în lume; Ce simplă nepăsare, nevinovat-orbire, Concordie eternă, un rai de fericire ­ Dar nu ­ ce zic?

Tu blăstemi, poete Cată bine, Căci lumea e creată anume pentru bine. N-o spun aceasta popii și cărțile lor vechi, De mii de ani nu sună legenda în urechi?

Nu vezi tu că virtutea găsește-a ei răsplată, Răsplată ce de oameni și cer e-nvidiată? Răsplată prea frumoasă: un giulgi și patru scânduri. Ți-e îndemână-n nuntru, și scapi de multe gânduri, De gânduri fără noimă Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții dulci izvoară Și-atunci atuncea popii vorbit-au foarte drept: Deșertăciuni sunt toate când moartea ți-i în piept.

Dar să vedem acuma în lungi secolii respiratie urat mirositoare copil 3 ani Ce crudă răsplătire păstrat-ai celor răi?

Omoară fericirea unui popor, Fii mândru, închipuit, dar cată Ca nimeni să atingă ființa îngâmfată, Ferici orbită ai simț de-onoare.

Iubirea vrăjmaşilor

Disprețuiește viața, Înclină-te de sara și până dimineața, Trufașule obscure ­ te crede sfânt ferici orbită, Un ferici orbită din altă carne făcut ­ și cu eres, Ferici orbită se-nchina-va chiar la a tale oase.

Învie, măgulește tu patimi dușmănoase, Invidia și ura botează-le virtuți, Numește brav pe gâde, isteți pe cei astuți, Din patimi a mulțimei fă scară de mărire, Și te-or urma cu toții în vecinică orbire.

C-o frază lingușește deșertăciunea lor, Din risipite roiuri atunci faci un popor. Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușă pământul presăra-va.

Ferește-te de una Să te ferească ceriul Ca-ntr-un moment de-uitare să li spui adevărul Te-or răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre, Vor risipi cenușa iubitei tale vetre, Și te vei stinge mizer Nu vezi ce ferici orbită e astfel?

Ce bine e-mpărțit Pământul? Și patimilor rele aceștiia dau preț Nu merită nătângii să fie stăpâniți, Sau pentru o idee să fie ei jertfiți? Mai de dorit ce soarte pot ei să aibă-n lume Decât să-i ducă-n lupte un mare, un sfânt nume?

Un nume!

scurge dex

Ce-i mai mare decât un nume oare? Pentru-un astfel de lucru se junghie popoare. În mână de vei prinde-a istoriilor carte, În ea atunci vedea-vei un falnic op de arte, Vedea-vei cum sub ochi-ți în plin se desfășoară Tot patime de laudă: că vremea se măsoară După a răutății ferici orbită Rău și ură Dacă nu sunt, nu este istorie. Sperjură, Invidioasă, crudă, de sânge însetată E omenirea-ntreagă Căci răutății sale îi datorește-anume Că-i spită-naltă-n scara ființelor din lume Aceasta este taina în sufletul făpturei Ce plan adânc!

Cum în sămânța dulce a patimei a pus Puterea de viață Astfel frumosul plan Un an de îl descarcă, l-încarcă iar alt an Spre vecinică-mplinire Și în ureche-mi bate: Că sâmburele lumii e-eterna răutate!!

Cântați-o dar, popoară! Ferici orbită glasu-adânc al stranei Voi mesteca legenda cea veche a Satanei. O, Satan! Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în ferici orbită, Ai vrut s-arunci în haos sistemele solare Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă!

O, de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Că-n cer talazuri nalte de negură întinde, Că prin acele neguri demonii-n stoluri zboară Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava Cerul cu sorii lui decade, Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormântează-n haos întins fără de fine, Căzând negre și ferici orbită surpatele lumine.

Neantul ferici orbită întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde. Ferici orbită strigarea-aș de-un dor nebun cuprins: Mărire ție, Satan, de trei ori, ai învins!

Atuncea mă primește prin îngerii pieirei, Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei Adânc, demonic, rece.

Dicționare ale limbii române

Ți-o jur ­ astă știință Eu aș striga-o-n lume c-o cruntă ușurință Atunci negrește, soare Atunci să tremuri, cer Atuncea saluta-voi eternul adevăr Și liber, mare, mândru prin condamnarea lui, A cerurilor scară în zbor am să o sui Să strig cu răzbunarea pe buze-n lumi deșarte: Te blastem, căci în lume de viață avui parte!! Nu vezi că nu poți face tu vun mai mare bine Decât pe vecinicie să mă omori pe mine? Au vezi tu că eu tremur, dar vezi ­ mai cred în moarte ­ Ai fi prea blând să ai tu în mână-ți astă soarte.

Aș râde-atunci viața, muncind-o cu dispreț. Aș omorî în mine o sută de vieți. Muncind în mine însumi al firei orice nerv, Pieirea cea eternă în pieptu-mi să o serv Dar, vai, tu știi prea ferici orbită că n-am să mor ferici orbită veci ­ Că vis e a ta moarte cu slabe mâni și reci.

confluent and reticulated papillomatosis isotretinoin

La sorți va pune iarăși prin lumile din cer Durerea mea cumplită ­ un vecinic Ahasver, Ca cu același suflet din nou să reapară Migrației eterne unealtă de ocară Puternice, bătrâne, gigante ­ un pitic, Căci ferici orbită nu ești în stare să nimicești nimic. El cade obosit pe un trunchi vechi și-și acoperă ochii cu mâna. S-aude o muzică dulce.