Limfomul Hodgkin

Cancer hodgkin stadiu 4. Limfom Hodgkin

Scleroza nodulara, celularitate mixtă, depletie limfocitare si predominenta limfocitara sunt cele patru tipuri de limfom Hodgkin classic LHC. Al cincilea tip, limfomul Hodgkin nodular cu predominenta limfocitara LHNPL este o entitate distinctă, cu caracteristici clinice unice și tratament diferit.

Despre sistemul limfatic si limfoame

În limfomul Cancer hodgkin stadiu 4 clasic, celula neoplazică este celula Reed-Sternberg. Restul este compus dintr-o varietate de celule reactive, inflamatorii constând din limfocite, plasmocite, neutrofile, eozinofile și celule histiocitare. Majoritatea celulelor Reed-Sternberg sunt de origine celulara B, derivate din centrii germinali ganglionari, dar care nu mai pot produce anticorpi.

CD30 este un marker al activării limfocitelor, care este exprimat de celulele limfoide reactive și maligne și a fost inițial identificat ca un antigen de suprafață celulară pe celule Reed-Sternberg. CD15 este un marker al granulocitelormonocitelor și celulelor T activate, care nu este exprimat în mod normal de către celulele B.

Boala Hodgkin este unică printre cancere pentru că constituie un amestec de limfocite normale, plasmocite, stromă fibroasă şi celule neoplazice celule Reed-Sternberg răspândite printre ele. Cancer hodgkin stadiu 4 Reed-Sternberg nu sunt patognomonice pentru că pot fi întâlnite histologic în mononucleoza infecţioasă şi cancerul de sân, dar prezenţa lor este necesară pentru diagnostic.

cancer hodgkin stadiu 4

Majoritatea celulelor Reed-Sternberg sunt derivate din celulele B ale centrului  germinal. Cancer hodgkin stadiu 4 Reed-Sternberg sunt celule mari cu doi sau mai mulţi nuclei cu nucleoli mari veziculari.

papillomavirus humain peau

Celulele lacunare  sunt variante ale celulei Reed-Sternberg ce apar în limfomul Hodgkin scleroza nodulară. Sunt celule mari cu nuclei neregulaţi, cu citoplasmă abundentă şi care prin fixare cu formalină se retrag producând lacune. Boala Hodgkin nodulară predominent limfocitară II. Boala Hodgkin clasică: 1. Boala Hodgkin cu predominentă limfocitară 2. Boala Hodgkin scleroza nodulară 3. Boala Hodgkin cu celularitate mixtă 4, Boala Hodgkin cu depleţie limfocitară 1. Este o entitate clinică distinctă și nu este considerat ca făcând parte din limfomul Hodgkin clasic.

Compoziţia  celulară este predominent cu limfocite B benigne. Proliferarea  poate fi nodulară sau cancer hodgkin stadiu 4 şi difuză. Se consideră că este de fapt un limfom de tip B.

Limfom Hodgkin Epidemiologie Obținerea în anii ʼ70— ʼ80 a unor linii celulare și decelarea atipiilor celulare și în probele proaspete de ganglion au dus la stabilirea caracterului ei malign.

În evoluţie poate progresa spre un limfom cu celule mari de tip B. Vârsta medie a pacienţilor este de 30 ani. Afectează ganglionii periferici în special axilari, menajând mediastinul.

Poate coexista cu un limfom non Hodgkin cu celule mari ca o tumoră compusă sau acesta poate apare ulterior. Este nevoie de diagnostic imunohistochimic.

Unele cazuri pot avea un model nodular follicular. Clinic, modelele de prezentare și de hilak forte giardiasisban sunt similare cu cele pentru LHCM.

Generalitati

Nodulii limfoizi sunt compuşi din limfocite de tip B. Celulele Reed-Sternberg se găsesc la nivelul  mantalei foliculare sau la joncţiunea acesteia cu regiunile interfoliculare. Manifestările clinice sunt similare cu cele ale primului subtip doar că acest subtip apare la pacienţii în vârstă.

Benzi largi de fibroză divide ganglionul în noduli.

Limfom Hodgkin

Capsula este îngroșata. Celula caracteristica este celula Reed-Sternberg tipul lacunar, care are un nucleu monolobat sau multilobat, un nucleol mic și citoplasmă abundentă palida. Morfopatologic este caracteristic prezenţa celulelor lacunare giardia cum să tratezi a sclerozei manifestată prin capsulă ganglionară îngroşată şi benzi de fibroză care divid ţesutul limfoid în noduli celulari.

Scleroza nodulară a fost subclasificată în tip I şi tip II în funcţie de frecvenţa celulelor lacunare şi a limfocitelor normale. În tipul II există un număr mare de celule Reed-Sternberg  cu o semnificaţie prognostică mai gravă.

Clinic se prezintă cu ganglioni cervicali inferiori, supraclaviculari şi mediastinali. Aceasta implică, de obicei, mediastinul și alte sedii supradiafragmatice. LHSN este frecvent observat la adolescenți și adulții tineri, in special femei.

Proliferarea este difuză compusă din limfocite, plasmocite, histiocite, eozinofile si celule Reed-Sternberg sau varianta mononucleară Hodgkin.

Limfom Hodgkin

Celulele Reed-Sternberg sunt de tip clasic celule mari, cu nucleu bilobat, nuclei dubli sau multipli și un nucleol mare, eozinofil. LHCM afecteaza de obicei ganglionii limfatici abdominali si splina.

Pacientii cu aceasta histologie au de obicei boala stadiu avansat, cu simptome sistemice. Afectează orice vârstă, cu interesarea mai frecventă a ganglionilor limfatici abdominali şi a splinei. Proliferarea în ganglion este difuză şi hipocelulară datorită fibrozei cancer hodgkin stadiu 4 necrozei. Infiltratul în LHDL este difuz cancer hodgkin stadiu 4 de multe ori apare hipocelular.

Sunt prezente un mare număr de celule Reed-Sternberg și variante sarcomatoase bizare. Au fost descrise 2 subtipuri: reticular şi fibroza difuză.

Tipul reticular conţine celule Reed-Sternberg numeroase şi pleomorfe. Tipul cu fibroză difuză prezintă fibroză marcată cu rare limfocite şi celule Reed-Sternberg.

Pacienții se prezintă de obicei cu boala stadiu avansat. Multe cazuri de LHDL diagnosticate în trecut au fost de fapt limfoame non-Hodgkin, de multe ori de tip anaplazic cu celule mari. Apare la pacienţii în vârstă, cu boală simptomatică cu febră, icter, hepatosplenomegalie şi pancitopenie, adenopatii abdominale, invazie medulară.

Stadiul la prezentare este avansat. Se asociază cu AIDS. Etiologie Etiologia limfomului Hodgkin este necunoscuta.

după tratamentul viermilor, a apărut temperatura

In plus, un studiu sustine un risc crescut de limfom Hodgkin clasic după infecția cu EBV, cu un risc de aproximativ 1 la de cazuri. Incidența pozitivitatii VEB variază în funcție de subtip. Cu toate acestea, mecanismul exact prin care EBV poate conduce la limfom Hodgkin nu este cunoscut.

cancer hodgkin stadiu 4 warts treatment uk

Predispoziția genetică joacă un rol în patogeneza limfomului Hodgkin. Cele mai multe dovezi pentru o etiologie genetică a fost stabilită în subtipul distinct de limfom Hodgkin  scleroza nodulara LHSN. LHSN s-a dovedit a fi unul dintre tipurile cele mai ereditare neoplasme, cu un risc crescut de de ori la gemenii identici.

Există dovezi că LHSN ar putea rezulta dintr-un răspuns imun atipic la un virus sau alt declanșator, la cancer hodgkin stadiu 4  individ cu o predispoziție genetică pentru un astfel de raspuns.

Asociatia bolnavilor cu limfom

Mai multe polimorfisme ale unui singur cancer hodgkin stadiu 4 în regiunea 6p21, care este bogata in gene asociate functiei imune, au fost asociate cu un risc de LHSN. Apar mai frecvent la pacienţii în vârstă şi au prognostic prost. Splenomegalia este frecventă la pacienţii cu celularitate mixtă, simptome tip B, adenoaptii subdiafragmatice.

Afectarea extraganglionară prin invazie directă contiguitate determină afectare E extralimfatică sau pe cale sanguină, determinând diseminare difuză stadiul IV. Sediile extralimfatice cel mai frecvent afectate sunt: ficatul, plămânul, măduva cancer hodgkin stadiu 4. Diagnosticul este stabilit pe baza examenului histopatologic al ganglionului biopsiat prin biopsie excizionala.

Biopsia tru-cut poate fi adecvata pentru diagnostic, dar se recomanda biopsie ganglionara excizionala.

Limfomul Hodgkin

Cu toate ca aspiratia cu ac fin FNA este utilizata pe scară largă în diagnosticul tumorilor maligne, rolul său în diagnosticul limfomului este inca controversata si un diagnostic de limfom nu poate fi exclus printr-o biopsie  FNA negativa. Biopsia FNA trebuie evitată și este considerata a fi adecvata, împreună cu IHC numai atunci cand este diagnostica de LH, de către un expert hematopatologist sau citopathologist.

Aspiraţia cu ac fin este utilizată la pacienţii cu Boală Hodgkin cunoscută, pentru a evalua o recidivă sau boală reziduală.

Se recomandă evaluarea IHC. Diagnostic Diferential Alte condiții care trebuie differentiate de limfomul Hodgkin includ următoarele: 1. Orice boală care se prezintă cu limfadenopatie și semne constituționale 2.

cancer hodgkin stadiu 4

Infecția cu virusul imunodeficienței umane HIVinfectia cu citomegalovirus, mononucleoza infectioasa. Tuberculoza, Sifilis, Toxoplasmoza 3. Reacții de hipersensibilitate, boala serului. Sarcoidoza 4. Alte tumori solide, cancer pulmonar cu celule mici 5.

trasmissione hpv condilomi hpv that causes warts cause cancer

Limfom non-Hodgkin, in special limfomul difuz cu celule B si limfomul anaplazic cu celule mari, ambele putand avea expresia CD Ocazional, cancer hodgkin stadiu 4 Hodgkin se poate prezenta ca sindromul hemofagocitar limfohistiocitoza hemofagocitara 6. Sindromul hematofagocitar poate fi mai raspandit la pacientii cu expresia antigenului virusului Epstein-Barr EBV și are următoarele caracteristici: -pancitopenie -hepatosplenomegalie cu anomalii ale testelor funcției hepatice -nivelurile serice crescute ale feritinei și a trigliceridelor -fagocitoza celulelor cancer hodgkin stadiu 4 de către macrofagele benigne Analize de laborator Ar trebui să fie efectuate Hemograma completa CBCstudii pentru anemie numar scăzut de celule roșii in sânge.

Poate apare limfopenie, neutrofilie sau eozinofilie.

Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze unui medic, in vederea consultului de specialitate, daca prezinta semne si simptome sugestive pentru limfom Hodgkin sau alterarea starii generale, in absenta unor patologii evidente.

Unii dintre acești factori au implicații prognostice. Anemia asociată cu limfomul Hodgkin este cea mai frecventa anemie de boala cronica. Cu toate acestea, aceasta poate rezulta din implicarea maduvei osoase prin tumora sau mai rar, de prezența unor autoanticorpi rezultat pozitiv al testului Coombs pentru aglutininele la rece. Numărul de trombocite poate fi mărit sau scazut. Rata de sedimentare a hematiilor VSH -un marker general al inflamației poate fi crescut in limfomul Hodgkin.

Un VSH crescut a fost asociat cu un prognostic mai grav. Cu toate acestea, VSH este un test nespecific, care nu ar trebui sa fie utilizat pentru screeningul limfomului Hodgkin. Lactat dehidrogenaza LDH poate fi crescută. Nivelurile LDH se pot corela cu incarcatura tumorala a bolii.

Creatinina serica poate fi crescuta în cazurile rare cancer hodgkin stadiu 4 sindrom nefrotic asociat cu limfom Hodgkin. Fosfataza alcalină ALP poate fi crescută datorită implicarii ficatului sau implicarii osoase.

Alte rezultate de laborator mai puțin frecvente includ hipercalcemie, hipernatremie și hipoglicemie datorită prezenței autoanticorpilor anti insulină. Un test pentru virusul imunodeficienței umane HIV este important in evaluarea limfomului Hodgkin, deoarece terapiile antiretrovirale pot imbunatati rezultatele bolii la pacienții HIV-pozitivi.

De asemenea, ar trebui să fie luate în considerare screeningul pentru hepatita B și C. Nivelurile serice ale citokinelor interleukina IL-6, IL și CD25 solubil receptorul IL-2 se corelează cu încărcătura tumorală, simptome sistemice și prognoză, dar aceste studii sunt în general obținute numai în situații speciale sau în contextul unui studiu clinic. Studii imagistice Studiile imagistice sunt importante pentru stadializarea corectă a limfomului Hodgkin.

Aceste studii includ radiografia pulmonara cancer hodgkin stadiu 4 raze X, tomografie computerizata CT precum si tomografie cu emisie de pozitroni PET. In plus studiile de imagistica pot ajuta la definirea marimii tumorale a bolii, care are implicatii  prognostice. Scanarea CT Istoric, radiografia cu raze X postero-anterioara PA și latero toracic au fost utilizate pentru helix enterobioza copil măsura masa mediastinala în relație cu diametrul toracic.

Această abordare rămâne standardul de aur, dar odata cu disponibilitatea scanarii CT, radiografia toracică a fost înlocuită în mare măsură de CT. PET Scanarea PET este cancer hodgkin stadiu 4 considerată esențială pentru stadializarea inițială a limfomului Hodgkin, datorită capacității sale de a distinge între tumora viabila și necroză sau fibroză din masele reziduale, care sunt adesea prezente după tratament la vestibular papillomatosis patient info care nu au alte dovezi clinice sau biochimice de boala.

O masă mediastinală, reprezentând limfadenopatie mediastinală, este o constatare foarte frecventa in limfomul Hodgkin clasic, deși este mai puțin frecventa în limfomul Hodgkin nodular cu predominenta limfocitara LHNPL.

Colegiul American de Radiologie nu recomanda schimbarea chimioterapiei sau omiterea radioterapiei, pe baza răspunsului evidentiat prin scanare PET pentru pacientii cu stadiu incipient.