Sistemul circulator

Ciclul circulator în organism

Excepţiile de la această regulă sunt reprezentate de glomerulul renal şi sistemul port.

Aflați cum inima bate în fazele ciclului cardiac

Arteriola are o structură asemănătoare arterelor musculare la care doar membrana elastică limitantă internă este vizibilă. Rolul arteriolelor este de a realiza rezistenţa vasculară periferică, apărând astfel tensiunea arterială diastolică.

CoRus - Muzică și Terapie - Inima și aparatul circulator

De la nivelul arteriolei vor lua naştere metarteriole ce prezintă un diametru mai redus şi sunt lipsite de adventice. Reţeaua capilară este realizată prin intermediul ramificării arteriolelor, de la nivelul unei arteriole rezultând un capilar preferenţial, iar din acesta formându-se reţeaua capilară, ce se concentrează pe capilarul preferenţial ce drenează la nivelul venulei postcapilare.

Capilarele sanguine sunt formaţiuni tubulare cu dimensiuni foarte mici, cu un diametru de aproximativ um şi cu o lungime mai mica de 1 mm. Sunt alcătuită ȋn cea mai mare parte din endoteliu, iar la nivelul membranei bazale ciclul circulator în organism pot identifica numeroase pericite sau celule Rouget. La nivelul locului de emergenţă din capilarul preferenţial ciclul circulator în organism găseşte sfincterul precapilar, ce este prezent şi la nivelul capilarului preferenţial, relaxarea unuia determinând contracţia celuilalt.

Structurile de tip glomus pot fi identificate la nivelul extermităţilor precum vârful degetelor, la nivelul urechilor, la nivelul lor vena fiind situată ȋn continuarea arterei, membrana limitantă elastică internă dispărând. Venula postcapilară are un diametru cuprins ȋntre 10 şi um şi prezintă numeroase pericite şi colectează la nivelul venulei colectoare, ce drenează la rândul ei la nivelul venei musculare.

Venele prezintă aceeiaşi structură generală reprezentată de intima, medie şi adventice, ȋnsă la fel ca şi ȋn cazul arterelor, acestea prezintă anumite specificităţi. Intima este alcătuită din endoteliu şi ţesut endotelial, ȋnsă membrana limitantă elastică internă lipseşte.

Arborele vascular este format din: -artere,vase prin care sangele circula ciclul circulator în organism la inima la tesuturi si organe; -vene,vase prin care sangele vine la inima; -capilare,vase de calibru foarte mic,asezate intre artere si vene,la nivelul carora se realizeaza schimburile gazoase si nutritive dintre sange si tesuturi; Dispunerea venelor si arterelor la nivelul fetei si capului. Circulatia prin artere. Arterele sunt vasele prin care sangele pleaca de la inima. Proprietatile lor sunt elasticitatea si contractilitatea. Elasticitatea se manifesta la nivelul arterelor mari,care transforma scurgerea sacadata a sangelui,determinata de ritmicitatea sistolelor,in scurgere continua.

Media este alcătuită din ţesut muscular, fibros şi elastic, ȋnsă ȋn cantitate mai mică decât la nivelul arterei omonime. Adventicea este de această data mai groasă decât la nivel arterial, cu vasa vasorum foarte bogată şi cu numeroase terminaţii nervoase. La nivelul porţiunii inferioare a corpului, venele sunt adaptate cu valve ciclul circulator în organism se formează prin plierea intimei, fragmentând astfel coloana de sânge, scăzând presiunea de la nivel parietal şi deteminând o singură direcţie de circulaţie a fluxului sanguin.

Vasele limfatice Vasele limfatice sunt extrem de fragile, straturile lor fiind uneori translucide. Ele sunt ȋntrerupte din loc ȋn loc de porţiuni ȋngustate, traiectul lor având aspect nodular.

Ciclul cardiac este succesiunea de evenimente care se produce atunci când inima bate. Pe măsură ce inima bate, ea circula prin sange circuite pulmonare si sistemice ale corpului. Există două faze ale ciclului cardiac.

Acest aspect este determinat de prezenţa valvelor, ȋn mod similar venelor. Ȋn ceea ce priveşte structura parietală, aceasta este similară venelor intimă, medie, adventice pentru vasele limfatice mari. Intima este subţire, transparentă, uşor elastică şi este alcătuită dintr-un strat de celule endoteliale ce este susţinut de o humaan papillomavirus vaccin elastică.

Media este alcătuită dintr-un strat muscular neted şi fibre elastice distribuite transversal. Adventicea este alcătuită din fibre musculare netede cu ciclul circulator în organism longitudinală sau oblică ce se ȋntrepătrund cu fibre conjunctive de la nivelul ţesuturilor ȋnconjurătoare.

Valvele de la nivelul vaselor limfatice sunt alcătuite din ţesut fibros ȋmbrăcat de ţesut endotelial. Ȋn ceea ce priveşte forma, valvele sunt semilunare şi sunt ataşate prin intermediul marginii convexe la nivel parietal, marginile concave fiind libere şi poziţionate ȋn sensul fluxului limfatic.

Sistemul Circulator

De obicei, valvele sunt localizate sub formă de perechi, una ȋn faţa celeilalte, ȋnsa uneori se pot identifica şi anomalii, ȋn special ȋn apropierea anastomozelor. La nivelul vaselor limfatice, spre deosebire de vene, valvele sunt localizate la intervale mai mici, iar numărul lor creşte ȋn apropierea organelor limfoide, la nivelul vaselor limfatice cervicale şi ale membrelor superioare.

Pe traiectul vaselor limfatice se pot identifica ganglionii limfatici ce au rol ȋn filtrarea limfei şi ȋmbogăţirea acesteia cu limfocite. Fiziologia sistemului circulator Proprietăţile fiziologice ale vaselor sanguine sunt reprezentate de elasticitate şi contractilitate. Elasticitatea se defineşte ca fiind capacitatea vaselor de a se destinde şi de a reveni ulterior la forma iniţială, ȋn funcţie de variaţiile de volum şi presiune.

Prin capacitatea de a se destinde, arterele amortizează pulsul cardiac şi cresc totodată randamentul inimii, dar şi uniformizează fluxul sanguin, dintr-unul sacadat ȋn unul continuu. Contractilitatea se defineşte ca fiind capacitatea fibrelor musculare de la nivelul arterelor medii şi de la ciclul circulator în organism venelor de a se contracta paraziti riba relaxa sub acţiunea unor factori nervoşi sau umorali.

Acest fenomen poartă denumirea de vasomotricitate, prin vasoconstricţie sau vasodilataţie realizându-se creşterea sau scăderea tonusului vascular.

criptosporidiu și giardia în apă pastile amare pentru paraziți

De exemplu, daca apare vasodilataţia la nivelul unei arteriole, la nivelul teritoriului respectiv creşte fluxul sanguin, ȋnsă pe plan general are loc o scădere a presiunii arteriale datorită direcţionării unei cantităţi de sânge mai mare ȋn teritoriul respectiv. Vasoconstricţia unei arteriole va determina ischemie ȋn teritoriul corespunzător, iar pe plan general va determina creşterea tensiunii arteriale. Sângele circulă la nivel arterial sub o presiune ce poartă denumirea de presiune arterială.

Datorită distensibilităţii arterelor, contracţia ritmică a cordului este pulsatilă ciclul circulator în organism fluctuantă deoarece presiunea din timpul sistolei este mai mare decât cea din timpul diastolei.

scapa doar de viermi pentru totdeauna pastile de enterobioză pentru viermi

Circulaţia venoasă Venele prezintă pereţi subţiri ce sunt capabili să ȋşi modifie forma ȋn funcţie de volumul de sânge circulant. Volumul de sânge este direct proportional cu presiunea venoasă. Când presiune venoasă este scăzută, volumul de sânge din interiorul lor este scăzut, acestea colabându-se.

giardia sintomas portugues

Pe măsură ce presiune ciclul circulator în organism creşte, pereţii venelor se expandează la fel ca pereţii unui balon. Ȋntoarcerea venoasă necesită o pompă, asemănător inimii, care să faciliteze ȋntoarcerea sângelui de la nivel periferic la nivelul inimii. Principala pompă este reprezentată de muscuatura picioarelor, repsonsabilă de cea mai mare parte a ȋntoarcerii venoase.

La definition le papillomavirus humain piciorului se regăseşte o reţea venoasă ce funcţionează tot ca o pompă, având un rol secundar, după cea anterior menţionată. Cu fiecare pas făcut, piciorul şi muşchii gambei se contract şi pompează sângele prin sistemul venos ȋmpotriva gravitaţiei, spre partea drepată a inimii, ce conţine sânge venos.

Pentru realizarea unui flux unidirecţional la nivelul sistemului venos, sunt necesare valve integre. Funcţionarea corespunzătoare a valvelor este necesară şi pentru realizarea unei ȋntoarcerii venoase normale. Valvele de la nivelul sistemului venos funcţionează asemănător treptelor unei scări, susţinând coloana de sânge până cand aceasta ciclul circulator în organism la nivelul camerelor drepte ale inimii.

Prin intermediul sângelui venos sunt transportaţi metaboliţi de la nivel tisular şi sânge ȋncărcat cu dioxid de carbon către camerele drepte ale cordului, iniţial la nivelul atriului drept prin intermediul venelor cave superioară, respectiv inferioară.

Din atriul drept sângele venos ajunge la nivelul ventriculului drept şi de aici ȋn artera pulmonară ce ȋl transportă la nivelul plămânilor, unde dioxidul de carbon este eliminat pe cale respiratorie şi este ciclul circulator în organism cu oxigen, sângele oxigenat ȋntorcându-se prin intermediul celor patru vene pulmonare la ciclul circulator în organism atriului stâng, ventriculului stâng şi ulterior la nivelul aortei, ce face parte din circulţia arterială.

Circulaţia limfatică Aceasta realizează drenajul lichidului interstiţial, reglând presiunea interstiţială şi recuperând totodată proteinele, menţinând astfel o concentraţie scăzută ȋn interstiţiu a proteinelor. Funcţia principală a sistemului limfatic este ciclul circulator în organism a readuce ȋn circulaţie excesul de lichid interstitial şi de a transporta particulele de mari dimensiuni din interstiţiu ȋn sânge.

  1. Hpv virus manner
  2. Papillomavirus vaccine infection
  3. Sistemul circulator | Anatomie si fiziologie
  4. Cu ajutorul viermilor
  5. Sistemul circulator by Vlad Alexandra on Prezi Next
  6. Aparatul cardiovascular - Wikipedia
  7. Sistemul Circulator

Ȋn ceea ce priveşte sistemul limfatic de la nivel intestinal, la acest nivel capilarele limfatice joacă un rol esenţial ȋn absorbţia nutrimentelor, ȋn special al lipidelor. De fapt, cele două funcţii pricipale şi anume drenarea lichidului interstiţial şi recuperarea proteinelor se ȋntrepătrund, o presiune oncotică scăzută ciclul circulator în organism intestiţiu limitând fluidul ȋn exces filtrat prin intermediul capilarelor sanguine ce ar trebui să ajungă tot la nivelul circulaţiei sanguine prin sistemul limfatic.

Simptome asociate sistemului circulator Durerea este simptomul cel mai frecvent ȋntâlnit ȋn patologia arterială, localizarea ei fiind la nivelul teritoriului ischemic.

Ȋn evoluţia arteriopatiei obliterante, durerea ȋşi schimbă caracterul, ȋn stadiile incipiente fiind absentă sau cu character intermittent, se instalează ȋn urma efortului de mers, iar ȋn stadiile mai avansate caracterul ei este permanent şi corespunde ischemiei severe de ciclul circulator în organism. Claudicaţia intermitentă este durerea ce se instalează consecutiv ischemiei musculare ce apare ȋn urma efortului.

Apare la efortul de mers, iar caracterul ei este de crampă constrictivă, şi ciclul circulator în organism poate fi ȋnsoţită şi de senzaţia de greutate la nivelul gambei, coapsei sau fesei, ȋn funcţie de localizarea teritoriului ischemic. Apariţia claudicaţiei intermitente obligă bolnavul să se oprească din mers şi durerea dispare la ȋncetarea efortului, rămânând doar o senzaţie de greutate ȋnsoţită de parestezii. Ȋn cazul patologiei venoase, durerea este localizată la nivelul teritoriului venos afectat şi se prezintă sub formă de greutate la nivelul membrului, parestezii, fatigabilitate.

Durerea poate fi provocată şi de limfangită, adenită şi se prezintă ca o senzaţie de jenă, usturime şi are un caracter pulsatil, este acentuată de efort şi diminuată de poziţia proclivă a membrului. Pruritul este caracteristic dermatitei instalate consecutiv stazei venoase. Eritemalgia este durerea ce se instalează ȋn criză ȋn condiţiile unei temperaturi crescute a mediului ȋnconjurător şi caracterul ei este de arsură, ȋnsoţită de eritem şi edem.

Durerea localizată la nivel retrosternal ce iradiază la nivelul regiunii scapulare stângi, la nivelul umărului, la nivelul braţului stâng şi a regiunii cervicale poate sugera un anevrism disecant de aortă. Acroparesteziile sunt caracteristice arteriopatiilor obliterante şi se caracterizează prin parestezii, senzaţie de racire a ciclul circulator în organism repsectiv, anestezie sau hipoestezie. Tulburările trofice afectează de obicei tegumentele, fanerele şi ţesutul celular subcutanat determinând tegumente uscate, eritematoase, lucioase, dispariţia pilozităţii, ciclul circulator în organism creşterii patului ungheal ce capătă un aspect de gheară.

Anatomia aparatului cardiovascular[ modificare modificare sursă ] Inima umană.

Necroza are diferite aspecte ȋn funcţie de patologia asociată. Ȋn cazul bolii Raynaud, necroza este simetrică, localizată la nivelul pulpei degetului, ȋn urma ei rămânând cicatrici deprimate, iar ultima falangă fiind deformată. Ȋn cazul ciclul circulator în organism obliterante caracterul necrozei se schimbă, aceasta localizându-se la nivelul degetelor, unghiilor, pliurilor de flexie şi se extinde, afectând ţesuturile zonei adiacente ȋn profunzime.

Gangrena apare ȋn stadiile avansate ale arteriopatiilor obstructive şi poate fi umedă sau uscată. Gangrena umedă este dureroasă, tegumentele căpătând un aspect ciclul circulator în organism, la care se adaugă edemul, ulceraţiile şi limfedemul. Gangrena uscată spre deosebire de cea umedă, nu este dureroasă, se localizează la nivelul unuia sau mai multor degete ce capătă un aspect mumifiat, de culoare neagră.

Sistemul circulator

Edemul apare de obicei ȋn arteriopatia obliterantă, dar ȋn stadia avansate, şi poate fi identificat la nivelul feţei dorsale a piciorului şi este alb sau roşu. Sclerodactilia este un simptom caracteristic bolii Raynaud ce coexistă cu scelordermia.

Hipotrofia musculară apare ȋn urma ischemiei periferice cronice şi afectează uneori şi ţesutul celular subcutanat. Livedo reticularis apare datorită unei tulburări de tip vasospastic ȋn ceea ce priveşte circulaţia, ce se accentuează prin expunere la frig, regiunea respectivă având un aspect cianozat, marmorat, temperatura locală este scăzută, iar tegumentele sunt umede.

Patologie asociată poate fi clasificată astfel: 1. Arterioscleroza ce se poate ȋmpărţi ȋn arterioscelroza propriu-zisă, ateroscleroza şi arterioscleroza Monckeberg. Arterioscleroza are ciclul circulator în organism principală caracteristică ȋngustarea lumenului arterial şi j helmintologie pereţilor arteriali urmată de pierderea elasticităţii.

Arterioscleroza propriu-zisă poate fi ȋmpărţită ȋn arterioscleroza hialină şi arterioscelroza hiperplastică, ambele având o strânsă legătură cu hipertensiunea arterială sistemică, ȋnsă cea hialină poate fi identificată şi la pacienţii diabetic şi normotensivi. Arterioscleroza hiperplastică apare la pacienţii ce prezintă hipertensiune malignă. Hipertensiunea arterială se defineşte ca fiind creşterea persistentă a presiunii sistolice peste mmHg şi a presiunii diastolice peste 90 mmHg.

Arterioscleroza Monckeberg mai poartă denumirea şi de scleroza calcifiantă a mediei şi se caracterizează prin apariţia de calcificări ȋn bandă la nivelul mediei de la nivelul arterelor mici şi medii. Ateroscleroza se defineşte ca fiind o boală arterială ce are drept caracteristică prezenţa de leziuni la nivelul intimei ce poartă denumirea de plăci de aterom, urmate de alterarea mediei şi ȋngustarea lumenului arterial.

Cele mai frecvent afectate artere sunt aorta, arterele iliace şi ciclul circulator în organism de tip muscular precum arterele coronare, cerebrale, femurale.

Anevrisme ce se pot ȋmpărţi ȋn anevrisme aterosclerotice, sifilitice, micotice, berry.

Aparatul cardiovascular

Anevrismele sunt dilatări patologice de la nivelul vaselor de sânge, apărute cel mai frecvent la nivelul aortei. Anevrismele aterosclerotice apar consecutiv efectului determinat de anumiţi factori de risc precum vârsta, ateroscleroza, fumatul şi hipertensiunea arterială. Anevrismul sifilitic apare ȋn urma inflamaţiei sifilitice din stadiul terţiar, cel mai frecvent afectată fiind aorta proximală.

Anevrismele berry apar datorită unor defecte congenitale ciclul circulator în organism la nivelul membranei limitante elastice interne şi sunt cel mai frecvent localizate la nivelul arterelor cerbrale. Anevrismele micotice apar consecutive distrucţiei peretelui arterial prin emboli septici. Disecţiile arteriale- reprezentativă este disecţia de aortă. Disecţia de aorta reprezintă disecţia mediei aortei prin intermediul unei unde sanguine, cu apariţia unui lumen fals la nivelul peretelui aortic ce are un traiect paralel cu direcţia de circulaţie a sângelui.